U GHJURNALISTU E U CAPRAGHJU : FOLA DI CORSICA

(Fable Corse ou De la Corse et des Médias…).

 » Le Journaliste et le Chevrier  » est une fable en langue corse de Jean-claude Calassi, natif du village de Poggio d’Oletta.

Pourquoi une fable ? Certainement pas pour jouer les moralistes. Ni pour échapper à une bien improbable censure lorsque l’on a la chance de vivre de ce côté-ci de la Méditerranée. On notera au passage que dans le long combat pour les libertés, la contribution du peuple Corse contre les tyrannies et les totalitarismes n’ a jamais été en reste.

Alors, une fable, peut- être pour le recul, pour la petite note d’exotisme qui permet de dégager l’essentiel, comme par magie.

Une fable enfin comme un hommage à l’art multi- séculaire des bergers de chez nous, et parce que l’acculturation, programmée ou non, signifie toujours, au bout du compte, la disparition d’un peuple. Heureusement, il reste encore la  » macagna « …

 » U Ghjurnalistu è u Capraghju  » hè una fola scritta da Jean-claude Calassi di u Poghju d’Oletta, onore à un’arte, fundamentu di a civilisazione di u mare Tirreniu, è à l’omi chi u servanu, oghje cume sempre.

Ben’ intesu a manera ch’elli hanu certi di trattà a Corsica è i Corsi cì hà forse qualcusella à chi vede quì…  » À chi disprezza vole cumprà  » dice u pruverbiu. Ancu di gràzia, a macagna cì ferma sempre.

Militante culturale, Jean-claude Calassi face sempre òpara pè l’insignamentu di a lingua corsa in Nizza cù a Casa Cumuna Corsa. Prufissore di storia, Jean-claude Calassi face dinò parte di l’Accademia corsa.

U Ghjurnalistu è u Capraghju

Omu cunnosce à impurtenza di l’ òpara di ghjurnalistu. Sopratutu a missione alta è spessu periculosa di i capiriportu chi giranu u mondu sanu à purtà tistimunianza d’evenimenti maiò, quelli chi facenu l’attualità è scrivenu pezzu à pezzu un suppulu di storia. Cunnòscenu elli a misèria, quella di l’altri vogliu vene à dì, è tènenu in mente centu secreti ch’elli ponu cappià à casu certe sere di picòndria, accavalcati nant’à un tròppulu, à u baru di l’hotel. S’ella casca, vì diceranu dinò di chi manera gradine à elli fù salvata da veru, in qualchi scornu persu di l’universu, talle criatura in manu à ghjiente spiitate. Tandu pinsarete cummossu ch’ellu hè quessu u più bellu di i mistieri. È mancu ùn vì sbagliate.

In à Cumunità Beata è Cumpita (firmava quessu u sottutitulu stampigliulatu), à ott’ore di sera tutt’ognunu ascultava nutizie à a televisione. Valia tamanta suddisfazione pè i citadini à stà à sente u prisentatore spiegà u chè è u cume di tutti i paesi in gran’ cumbugliu, da l’Africa à l’ Americhe è da u Levante fin’à l’Oriente luntanu. Qualchi volta quandu a cosa era di primura l’Intellettuale di serviziu in a Cità Maiò venia in contrapuntu à dì u so parè. Nant’à una meza duzina di prima scelta, sì ne tenia sempre unu prontu in tronu, à fà l’imbasciata. Bocca in telaghju, a ghjente ascultava a spressione libara è degna di u Quartu putere.

Ma à mezu mare, luntanu luntanu di Terraferma, ci era un locu chi dava assai fastidiu à a Cumunità Beata è Cumpita. L’Isulani fumuti ùn vulianu sente e so verità puru dette à prove stachittate. I scantarellati dicianu avene piena a divuzione d’esse fighjulati cume fere tonte à tale puntu chi, in rivolta cuntìnua, elli vulianu ogni volta passà u so puntu è rende casgiu pè furmagliu. Ne eranu sempre pè u più à usi è pratiche à l’anticogna ma quandu un ministru di a Città Maiò, o un ghjurnalistu, o un altu scrivanu, lì facianu a lezziò, i curciarelli pratendianu chi tutti si tenianu in cumbricula. Bramavanu di campà a modu soiu ma à sì sciuravanu di e richezze mandate da Terraferma.

À sèntelli cì vulerebbe mantene l’università, cì vulerebbe praticà à paru a lingua di u lucale, una lingua pasturina scritta da pocu fà, cì vulerebbe insignà a storia di u populu Isulanu cusi ricca é anziana cum’èlli à volenu fà crede, dà imparane ancu à i citadini di a Cumunità Beata è Cumpita . È di cappialle scusgite è di circà lètiche : cumu hè chi i furesteri s’impatruniscenu rinaghji è marine, è perchè ‘sse fanghe rosse avvelenate in mare nostru, è pè chi miràculu i nuvuli sùcichi sì fermanu à e fruntiere, è tira avanti è passa.

Di viulenza è d’ arcàica cridenza, sempre pronti à fà vindetta, andavanu ancu à dì chi eranu assai più salvàtichi l’usi di Terraferma, chi nunda ùn valia à pruvà di fà smarisce a pratica religiosa pè impone fede di mercanti. È chi e sante rilìquie purtate in prucessiò valianu tutte e pantumine è tutti i salamalecchi à parsunaghji pulitichi incerti dappressu à elli, ancu puru imbalsamati. Cose di l’altru mondu…

Un ghjornu, un ghjurnalistu di a Cità Maiò volse fà un riportu speziale nant’ù à l’agricultura di l’Isula. Passava u dibattitu in direttu à a televizione, à un’ora di catascoltu. Funu prisintati l’ invitati in primapianu unu dopu à l’altru : rispunsèvuli pulitichi, spezialisti di l’ecunumia, ingieniori in agrunumia è, ben intesu agricultori. Divia ognunu intervene sicondu a specialità è a sperienza soia. Sicchia, dèbitu, danni di u focu, tècniche oghjìnche, roba identitària, règule nove, cuncurrenza internaziunale, ogni cosa, detta in Crusca, venia tandu in discussione. Unu dicia a sòia, un’altru rispundia in cuntrastu, quill’altru era più o menu d’accunsentu…

Dopu un pezzettu u ghjurnalistu sì vultò versu un capraghju chi sì ne stava bassu. Avale tocca à me, pensò u pastore prontu à tistimunià di un mistieru scuzzulatu da a mudernità, di pocu affollu è strazii à buzeffu.

–  » L’ aiutariste, voi, in lu vostru stazzile, l’omu ricercu ?  »

U capraghju incriccò l’arechje. Quessa pò ùn si l’aspettava…

–  » L’omu ricercu ! ?…

– Iè, videte di u quale vogliu parlà ? (u ghjurnalistu u tenia è ùn lu cappiava più). Iè, u machjaghjolu, smaritu da qualchi anni ?

– L’omu ricercu… !? … da… qualchi anni fà… !?

– U cunniscite, sì o nò ? forse l’averete ancu scuntratu !?…

– Mi stunerebbe,… mi stunerebbe…chì… pè contu meiu…

– Ùn side micca bè cùn ellu ?  » dumandò u ghjurnalistu, in affaccu di qualchi nimicìzia. L ‘ambrascu ùn putia mutà discorsu.

–  » Ùn hè micca quessa a quistione, ma…

– Dunque u timite ? timite e so manere di fà ?

– Ah !… Eh !… certu… l’omu ricercu pò esse… puntigliosu, …pò esse…temitoghju…, cappiò di malavoglia u capraghju cume ingabbiatu, … ma…

– Ma ? ? ?…

– Ma,… lampallu fora, in anima è corpu, pòh !…di sicuru, santi ùn simu, innò !… ma mancu simu cani !…, solu cristiani…

– Diàmine… questa pòh ! eccu bè usi d’ un populu propriu stranu !… »

U ghjurnalistu mastucava e parolle :

–  » Vulete dì, chi, puru malfidu, l’aiutareste ?

– Auh ! Torna à Vignale ! ! ! …Sia cum’èlla sia, ind’è noi sò seculi è seculi ch’ellu hè cusi. Hé a manera nostra di campà !…À l’alte scole ùn l’avete studiata ? Cì vene di babbu è di babbone è d’arcibabbone…Videte, eranu forse già cusì i nostri antichi chi alzonu e stantare in ogni locu di l’Isula mentre e so bestie, infine areghjunate, strappavanu un buccone o mirizavanu in giru. Sò usi nostri, sò !… Spessu cì hanu francatu di parechji castichi è pò dassi cì salveranu dinò. Hè una fratellanza viva…,hè !… Ma, in casa vostra, à scuprite spessu a pignata ? Si sente soca dì chi sò mondu quèstule di carità in carrughji di e vostre cità, ma u vicinu di casa, u cunniscite ? u salutate, di quandu in quandu ?… Ohimè ! U rimpròvaru l’avete faciule ma onore di bocca ùn basta… Sarà chì vi firmate cume à radiche in sù in cità colme di ghjente spaisate. Ghjè cosa vi prudisce ! ! !… À le volte, parlemu bè di l’omu u più cunnisciutu, è dimulla franca, u più secretu di l’Isula ? chi hè smaritu dà anni è anni senza lascià nisuna vistiga indocu ? da u quale ognunu pò teme l’estri ma che noi quantunque rispittemu, chi… « 

À latu, un pecuraghju in pinseru u volse calmà. Ma avale, à u capraghju, ùn lu parava mancu più u tonu. À u ghjurnalistu chi cumminciava à ùn capicci un cornu, lì ne dava quant’è à e fere in l’orzu :

–  » …Quellu chi vì manderiste à spassu vulinteri s’ellu si era infattatu quì ‘stà sera !?… Quellu chi sempre piglia pretesa di u populu !? …quellu chi difende cusi bè u spiritu nustrale !?… Per Baccu… ! Iè, sarebbe statu fieru d’accoglie, in casa meia, à Grossu Minutu ! ! !…  »

Un silenziu tremendu ingutuppò a sala di dibàttitu. U ghjurnalistu si ne stò cume a capra nantu à a panca mentre chi l’altri participenti ridianu sottu sottu. Una scacanata tamanta ribumbò da una punta di l’ Isula à l’altra.

I ghjorni dopu, ghjurnalisti, intellettuali, omi pulitichi di partitoni è partitelli misculati da i più rossi à i più bruni, tutt’ una mansa di capizzoni di a Cità Maiò palisonu à lingue arrutata chi l ‘ Isulani facianu corre perìculu à a libertà di a stampa ind’ à Cumunità Beata è Cumpita…

In l’Assimblea Suprana un diputatu dumandò ancu di manera sulenne à u ministru di l’Internu cosa omu cuntava fà contr’à ‘ssu cusi dettu Grossu Minutu.

Jean-Claude CALASSI – Casa Cumuna Corsa,

per l’Accademia Corsa .

Nizza, Dicembre di u 2003.

Enseignement du corse à Nice / Insignamentu di u corsu in Nizza :

En collège : initiation à la langue et à la culture corses au collège du Port-lympia ( quartier du port) ainsi qu’au collège Frédéric Mistral (quartiers Ouest).

En lycée : préparation à l’épreuve de langue corse au baccalauréat au lycée du Parc Impérial. Les cours couvrent les trois niveaux de seconde, première et terminale et sont ouverts à l’ensemble des lycéens quel que soit le lycée fréquenté. Se renseigner auprès des établissements scolaires mentionnés ci-dessus.

A l’université : un module  » langue et civilisation corses  » a été créé voilà quelques années par messieurs les professeurs Ottavi et Diani à la faculté des Lettres et sciences humaines de l’université de Nice-Sophia Antipolis. Ce module, rattaché au département d’italien, s’intègre au  » Centre de romanistique et de la latinité tardive  » que dirige monsieur le professeur Moroldo et fonctionne en collaboration étroite avec l’université Pascal Paoli de Corté. Les cours portent principalement sur l’archéologie (Mr Weiss), le moyen-âge (Mr Cancellieri), l’histoire moderne ( Mr Serpentini ), l’histoire contemporaine et l’ethnologie ( Mr Calassi ), la langue (Mme Pagani )… Renseignements Fac. au 04 93 37 53 70.

Hors structure scolaire : la Casa Cumuna Corsa de Nice assure tous les lundis au lycée Beau-site, avenue D’Estienne d’Orves, des cours de langue et civilisation corses ouverts à tous sans distinction d’âge ni de niveau. Tel. Lycée : 04 93 97 70 90.

Contact Casa cumuna corsa : 06 17 42 40 73.

Les commentaires sont clos.